Habacuc 1

1

¶ Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc.

2

DOAMNE, cât timp voi mai striga fără să [mă] auzi! Strig către tine [despre] violență dar nu vei salva!

3

De ce îmi arăți nelegiuire și [mă ]faci să privesc apăsare? Căci înaintea mea [sunt] jefuire și violență și [cei] [care] ridică ceartă și discordie.

4

De aceea legea este neglijată și judecata niciodată nu înaintează, căci cel stricat împresoară pe cel drept; de aceea judecata nedreaptă merge înainte.

5

¶ Voi, cei dintre păgâni, priviți și luați aminte și minunați-vă [cu] uimire, căci în zilele voastre voi lucra o lucrare [pe care] voi nu [o] veți crede chiar dacă [vi] se va spune.

6

Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, [acea] națiune amarnică și pripită, care va mărșălui prin întinderea țării, pentru a stăpâni locuințe [care] nu [sunt] ale lor.

7

Ei [sunt] îngrozitori și înspăimântători; de la ei înșiși vine judecata lor și demnitatea lor.

8

De asemenea, caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai feroce decât lupii nopții; și călăreții lor se vor împrăștia și călăreții lor vor veni din depărtare; ei vor zbura ca acvila [ce] se grăbește să mănânce.

9

Ei toți vor veni pentru violență; fețele lor vor înfuleca [precum ]vântul de est și vor aduna captivi ca nisipul.

10

Și vor batjocori împărați și prinții le vor fi de batjocură; vor lua în derâdere orice întăritură; căci vor îngrămădi țărână și o vor lua.

11

Atunci se va răzgândi și va trece înainte și va ofensa [atribuind] această puterea lui, dumnezeului său.

12

¶ Nu [ești] tu din veșnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE, tu i-ai rânduit pentru judecată; și: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pentru mustrare.

13

Ochii [tăi sunt] prea puri ca să privești răul și nu te poți uita la nelegiuire; de ce te uiți atunci la cei care lucrează perfid [și] îți ții limba când cel stricat mănâncă [pe cel ]mai drept decât el?

14

Și îi faci pe oameni ca peștii mării, ca pe târâtoarele [ce ]nu[ au] conducător peste ele?

15

Ei îi ridică pe toți cu cârligul, îi prind în plasa lor și îi adună în năvodul lor; de aceea se bucură și se veselesc.

16

De aceea ei sacrifică [în cinstea] plasei lor și ard tămâie [în cinstea] năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor [este] grasă și carnea lor, multă.

17

Își vor goli astfel plasa și nu vor continua să ucidă națiunile fără cruțare?