Ruth 1
¶ Şi s-a întâmplat, în zilele când judecătorii conduceau, că era o foamete în ţară. Şi un anumit bărbat din Betleem-Iuda a mers să locuiască temporar în ţara Moabului, el şi soţia lui şi cei doi fii ai lui.
Şi numele bărbatului [era] Elimelec şi numele soţiei lui, Naomi, şi numele celor doi fii ai lui [erau] Mahlon şi Chilion, efratiţi din Betleem-Iuda. Şi au venit în ţara Moabului şi au rămas acolo.
Şi Elimelec, soţul lui Naomi, a murit; şi ea a fost lăsată cu cei doi fii ai ei.
Şi ei şi-au luat soţii dintre femeile Moabului, numele uneia [era] Orpa şi numele celeilalte, Rut; şi au locuit acolo cam zece ani.
Şi Mahlon şi Chilion au murit de asemenea amândoi; şi femeia a fost lăsată fără cei doi fii ai ei şi fără soţul ei.
¶ Atunci s-a ridicat cu nurorile ei să se întoarcă din ţara Moabului; fiindcă auzise în ţara Moabului cum DOMNUL cercetase pe poporul său, dându-le pâine.
De aceea a ieşit din locul unde era [şi] cele două nurori ale ei [au ieşit] împreună cu ea; şi au pornit la drum să se întoarcă în ţara lui Iuda.
Şi Naomi le-a spus celor două nurori ale ei: Duceţi-vă, întoarceţi-vă fiecare la casa mamei sale; DOMNUL să se poarte bine cu voi, precum [şi voi] v-aţi purtat cu cei morţi şi cu mine.
DOMNUL să vă dea să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului ei. Apoi le-a sărutat; iar ele şi-au ridicat vocea şi au plâns.
Şi i-au spus: Ne vom întoarce negreşit cu tine la poporul tău.
Iar Naomi a spus: Întoarceţi-vă, fiicele mele, de ce să mergeţi cu mine? Mai [sunt] [încă] fii în pântecele meu ca să fie soţii voştri?
Întoarceţi-vă, fiicele mele, duceţi-vă; fiindcă sunt prea bătrână să am soţ. Dacă aş spune: Am speranţă, [dacă] aş avea un soţ chiar în această noapte şi de asemenea aş naşte fii,
Aţi aştepta pentru ei[ ]până când ar fi mari? Aţi sta pentru ei fără a avea soţi? Nu, fiicele mele; fiindcă sunt mâhnită mult pentru voi, pentru că mâna DOMNULUI a ieșit împotriva mea.
Şi ele şi-au ridicat vocea şi au plâns din nou; şi Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s-a lipit de ea.
Şi a spus: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te [şi] tu după cumnata ta.
Şi Rut a spus: Nu mă ruga să te părăsesc, [sau] să mă întorc şi să nu te urmez, fiindcă oriunde mergi, voi merge [şi] eu; şi unde găzduieşti tu, voi găzdui [şi] eu; poporul tău [va fi] poporul meu, şi Dumnezeul tău, Dumnezeul meu.
Unde mori tu, voi muri [şi] eu, şi acolo voi fi îngropată; astfel să îmi facă DOMNUL, şi de asemenea mai mult, [dacă] [altceva] decât moartea mă va despărţi de tine.
Când a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, atunci a încetat să îi mai vorbească.
¶ Astfel ele două au mers până au ajuns la Betleem. Şi s-a întâmplat, când au ajuns la Betleem, că toată cetatea s-a pus în mişcare în jurul lor; iar ei au spus: [Este] aceasta Naomi?
Şi ea le-a spus: Nu mă numiţi Naomi, numiţi-mă Mara, fiindcă Cel Atotputernic s-a purtat foarte amar cu mine.
Am plecat plină, şi DOMNUL m-a adus înapoi acasă deşartă; de ce mă numiţi Naomi, văzând [că] DOMNUL a mărturisit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a chinuit?
Astfel s-a întors Naomi, şi cu ea Rut moabita, nora ei, care s-a întors din ţara Moabului; şi au ajuns la Betleem la începutul secerişului orzului.