Apocalipse 14

Și m-am uitat și, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii având numele Tatălui său scris pe frunțile lor.

Și am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape și ca vocea unui tunet mare; și am auzit vocea harpiștilor cântând cu harpele lor;

Și cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor; și niciun om nu putea învăța acel cântec, decât cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ.

Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceștia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, [fiind] primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Și în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproșabili înaintea tronului lui Dumnezeu.

¶ Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veșnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ și fiecărei națiuni și rase și limbi și popor,

Spunând cu voce tare: Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie, pentru că a venit ora judecății lui; și închinați-vă celui care a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.

Și un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate națiunile să bea din vinul furiei curviei sale.

¶ Și al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: Dacă vreun om se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul [ei] pe fruntea lui sau pe mâna lui,

Acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; și va fi chinuit cu foc și cu pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului;