Apocalipse 16

16

Și am auzit o voce tare din templu, spunând celor șapte îngeri: Mergeți și turnați potirele furiei lui Dumnezeu peste pământ.

2

Și s-a dus primul și a turnat potirul său peste pământ; și a căzut o rană vătămătoare și dureroasă peste oamenii care au avut semnul fiarei și [peste] cei ce s-au închinat icoanei ei.

3

¶ Și al doilea înger a turnat potirul său peste mare; și a devenit ca sângele unui mort; și fiecare suflet viu a murit în mare.

4

Și al treilea înger a turnat potirul său peste râurile și peste izvoarele apelor; și ele au devenit sânge.

5

Și am auzit pe îngerul apelor spunând: Drept ești tu, Doamne, care ești, care erai și care vei fi, pentru că ai judecat astfel.

6

Pentru că au vărsat sângele sfinților și al profeților și tu le-ai dat să bea sânge; fiindcă [ei] merită [aceasta].

7

Și am auzit pe un altul din altar, spunând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate și drepte [sunt] judecățile tale.

8

¶ Și al patrulea înger a turnat potirul său peste soare; și i-a fost dată putere să pârjolească pe oameni cu foc.

9

Și oamenii au fost pârjoliți cu arșiță mare și au blasfemiat numele lui Dumnezeu, care are putere peste aceste plăgi; și nu s-au pocăit [ca] să îi dea glorie.

10

¶ Și al cincilea înger a turnat potirul său peste tronul fiarei; și împărăția ei a fost plină de întuneric; și își mușcau limbile din cauza durerii,

11

Și au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, din cauza durerilor lor și a rănilor lor și nu s-au pocăit de faptele lor.

12

¶ Și al șaselea înger a turnat potirul său peste râul cel mare, Eufrat; și apa lui a fost secată, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui.

13

Și am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaștelor,[ ieșind] din gura dragonului și din gura fiarei și din gura profetului fals.

14

Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând miracole,[ care] merg înainte la împărații pământului și ai întregii lumi, să îi adune la bătălia acelei zile mari a Dumnezeului Cel Atotputernic.

15

Iată, eu vin ca un hoț. Binecuvântat [este] cel ce veghează și își păzește hainele, ca nu cumva să umble gol și [ei] să privească rușinea lui.

16

Și i-a adunat într-un loc numit pe evreiește Armaghedon.

17

¶ Și al șaptelea înger a turnat potirul său în aer; și a venit o voce tare de la templul din cer, de la tron, spunând: S-a făcut.

18

Și au fost voci și tunete și fulgere; și a fost un mare cutremur, așa [de mare] cum nu a mai fost de când sunt oameni pe pământ, un cutremur așa de puternic și de mare.

19

Iar cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile națiunilor au căzut; și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, [ca] să îi dea paharul cu vinul înverșunării furiei lui.

20

Și fiecare insulă a fugit și munții nu s-au găsit.

21

Și grindină mare, cât un talant, a căzut din cer peste oameni; și oamenii au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinii, pentru că plaga acesteia a fost foarte mare.