Offenbarung 4
După aceasta, m-am uitat și, iată, o ușă [era] deschisă în cer; și prima voce pe care am auzit-o [era] ca a unei trâmbițe care vorbea cu mine și a spus: Urcă-te aici și îți voi arăta lucrurile care trebuie să fie de acum înainte.
Și imediat am fost în duhul; și, iată, un tron era așezat în cer și pe tron ședea[ cineva].
Și cel ce ședea era la vedere asemănător pietrei de jasp și de sardonix; și [era] un curcubeu de jur împrejurul tronului, la vedere asemănător smaraldului.
¶ Și de jur împrejurul tronului [erau] douăzeci și patru de scaune; și pe scaune am văzut douăzeci și patru de bătrâni, șezând, îmbrăcați în haine albe; și aveau pe capetele lor coroane de aur.
Și din tron ieșeau fulgere și tunete și voci; și [erau] șapte lămpi de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Și înaintea tronului [era] o mare de sticlă, asemănătoare cristalului; și în mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului, [se aflau] patru ființe vii pline de ochi în față și în spate.
Și prima ființă vie [era] asemănătoare leului, și a două ființă vie [era] asemănătoare vițelului, și a treia ființă vie avea față ca un om, și a patra ființă vie [era] asemănătoare unei acvile zburând.
Și cele patru ființe vii aveau fiecare din ele șase aripi împrejur; și [erau] pline de ochi pe dinăuntru; și nu au odihnă zi și noapte, spunând: Sfânt, sfânt, sfânt [este] Domnul Dumnezeu Atotputernic, care era și care este și care vine.
¶ Și când acele ființe vii dau glorie și onoare și mulțumiri celui ce șade pe tron, care trăiește pentru totdeauna și întotdeauna,
Cei douăzeci și patru de bătrâni cad jos înaintea celui ce șade pe tron și se închină celui ce trăiește pentru totdeauna și întotdeauna și își aruncă coroanele înaintea tronului, spunând:
Tu ești demn Doamne să primești gloria și onoarea și puterea, pentru că ai creat toate lucrurile și pentru plăcerea ta sunt și au fost create.