传道书 5
Păzește-ți piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu și pregătește-te mai bine să asculți decât să aduci sacrificiul proștilor, pentru că ei nu iau în considerare că fac rău.
Nu fi pripit cu gura ta și nu îți lăsa inima să se grăbească să rostească [vreun] lucru înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu [este] în cer și tu pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie puține.
Pentru că visul vine din mulțimea treburilor, și vocea unui prost [se cunoaște] prin mulțimea cuvintelor.
¶ Când faci o promisiune lui Dumnezeu, nu întârzia să o împlinești, fiindcă [el] nu [are ]plăcere în proști; împlinește ce ai promis.
Mai bine [este] să nu promiți, decât să promiți și să nu împlinești.
Nu permite gurii tale să îți provoace carnea să păcătuiască, nici nu spune înaintea îngerului, că aceasta [a fost] o eroare, pentru ce să se mânie Dumnezeu la vocea ta și să distrugă lucrarea mâinilor tale?
Căci în mulțimea viselor și în multe cuvinte [sunt] de asemenea [multe] deșertăciuni; dar teme-te de Dumnezeu.
Dacă vezi oprimarea săracului și pervertirea violentă a judecății și justiției într-o provincie, nu te mira de acest lucru, pentru că [cel ce este mai ]înalt decât cel mai înalt dă atenție; și [este] mai înalt decât ei.
Mai mult, folosul pământului este pentru toți; împăratul [însuși] este servit din [ale] câmpului.
Cel ce iubește argintul nu se va sătura cu argint, nici cel ce iubește abundența, cu creștere; aceasta [este] de asemenea deșertăciune.
Când bunurile cresc, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce [este] mai de folos pentru proprietarii lor, decât să [îi] privească [pe] [aceștia] cu ochii lor.
Somnul unui muncitor [este] dulce, fie că mănâncă puțin sau mult; dar abundența celui bogat nu îl va lăsa să doarmă.
Este un rău aspru [pe care l]-am văzut sub soare, [adică], bogății păstrate spre vătămarea celor ce le stăpânesc.
Dar acele bogății pier printr-o osteneală rea; iar el naște un fiu și nu [este] nimic în mâna lui.
Așa cum a ieșit din pântecele mamei lui, gol, se va întoarce pentru a merge precum a venit și nu va lua nimic din munca lui pe care să o ducă în mâna lui.
Și acesta de asemenea [este] un rău dureros, [că] în toate privințele așa cum el a venit, astfel va merge; și ce folos are cel ce a muncit pentru vânt?
Și în toate zilele lui mănâncă în întuneric, și are multă întristare și furie în boala lui.
¶ Iată, [ce] am văzut [este] bine și frumos: [ca omul] să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca sa, pe care o ia sub soare, în toate zilele vieții sale pe care Dumnezeu i[-]o dă, pentru că aceasta [este] partea lui.
Fiecare om de asemenea căruia Dumnezeu i-a dat bogății și avere și i-a dat putere să mănânce din ele și să își ia partea lui și să se bucure în munca lui; acesta [este] darul lui Dumnezeu.
Pentru că el nu își va aminti mult zilele vieții sale, pentru că Dumnezeu [îi] răspunde în bucuria inimii sale.