马太福音 14
În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau [pe] [Ioan] ca profet.
Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
Și fiind instruită dinainte de mama ei,[ ]a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să [i-l] dea.
Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și [l]-a dus mamei ei.
Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
¶ Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
¶ Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
¶ Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.